Hardurile hibride au intrat recent pe piaţă deosebindu-se de cele standard prin faptul că au ca buffer memorie flash, de capacitate mare mari. Dacă la hdd-urile standard suntem obişnuiţi cu buffere de 2-8MB, prin folosirea memorie flash s-a ajuns la buffere de 128MB şi mai mari. Din cauza faptului că are un buffer mare, hardul nu foloseşte atât de des platanele precum hardurile obişnuite, acest lucru oferă multe beneficii, printre ele remarcăm consumul de energie foarte scăzut, fiabilitate mai mare şi un timp de boot mult mai mic. În ritmul în care se dezvoltă tehnologia memoriei flash, nu m-am mira ca în curând să avem buffere de 10GB!
Hardurile hibride sunt făcute în special pentru notebook-uri şi sunt optimizate să meargă pe Windows Wista. Microsof foloseşte numele de ReadyDrive pentru a descrie partea de soft a acestei tehnologii.
Spre deosebire de hardurile standard, hardul hibrid în starea sa normală are platanele în stare de odihnă, ca şi cum ar fi oprite. În acest timp toate datele pe care vrem să le copiem pe hard, vor fi înregistrate pe buffer. De exemplu dacă scriem un fisier text sau navigăm pe internet, toate datele temporare care în mod normal sunt înregistrate pe hard, vor fi înregistrate pe buffer.
Fără un efort prea mare, putem deduce că platanele hardurilor hibride vor fi rotite în două condiţii. Când bufferul începe să se umple, platanele hardului vor fi rotite şi toate datele de pe buffer vor fi mutate pe hard şi după aceea platanele iarăşi vor intra în starea lor de “odihnă”. A doua condiţie când platanele vor fii folosite este când user-ul va trebui să acceseze date noi de pe hard care nu sunt înregistrate pe buffer. În acest caz platanele trebuie rotite pentru a accesa datele de pe ele şi pentru a le pune pe bufer după care platanele iarăşi se vor opri.
Beneficiile hardului hibrid:
* Consumul mic de energie: pentru că platanele vor fi aproape întotdeauna în repaus, consumul de energie a hardului va fi redus. Acest lucru este foarte important la viaţa bateriilor notebook-urilor.
* Mai puţină caldură generată: pentru că platanele sunt rotite mult mai puţin, căldura generată din cauza frecării va fi mult mai mică.
* Scăderea nivelului zgomotului: Hardurile hibride sunt aproape în total silenţioase pentru că platanele sunt folosite de puţine ori.
* Fiabilitate îmbunătăţită: pentru ca platanele sunt folosite puţin, uzura este redusă foarte mult. Hardurile hibride ar trebui să tină mult mai mult decât hardurile notebook-urilor de azi. Pe lânga acesta, head crashes – când o mişcare neaşteptată, un impact violent, face ca, capul citire-scriere a hardului să cadă pe platane – vor fi mult mai rare pentru că capul cititre-scriere este în repaus aproape întotdeauna.
Dezavantajele hardului hibrid:
* Timpul de accesare a informaţiei de pe platane crescuta: dacă datele cautate nu sunt în cache, platanele trebuie învârtite la rotaţia maximă la care lucrează, astfel accesarea datelor de pe platane va creşte.
* Costuri mult mai mari: Chip-urile de memorii Flash sunt mult mai scumpe comparativ cu cele folosite de harduri tradiţionale.
* Platanele vor trebui învartite la rotatia maximă de multe ori: un platan, dacă se învarte, nu se uzează aproape deloc. O proporţie mare de uzura intervine cănd platanul este învârtit de la zero la maxim (spin-up) şi invers (spin-down). Un hard hibrid are nevoie de mai multe ori de aceste două manevre decât un hard obişnuit care se învarte aproape în continuu. La spin-up hardurile consumă cea mai mare cantitate de energie.
Două alte probleme privind memoriile flash:
* Au o viaţă scurta: memoriile Flash au un ciclu de scriere/citire limitat comparat cu hardurile care pot ţine şi mai mult de 10 ani fără vreo problema mecanică. Acest lucru este important pentru că în multe sisteme hardul este accesat regulat de zeci de mii de ori în perioade scurte de timp.
* Recuperarea datelor este aproape nulă: Dupa eşec, datele de pe memoriile Flash sunt pierdute complet pentru că celula este distrusă. Dacă un hard normal are un eşec mecanic, datele de pe el pot fi recuperate de cele mai multe ori. Dacă cache-ul unui hard hibrid se strică, datele pierdute sunt foarte multe comparativ cu hardurile obişnuite.
Hardurile hibride sunt făcute în special pentru notebook-uri şi sunt optimizate să meargă pe Windows Wista. Microsof foloseşte numele de ReadyDrive pentru a descrie partea de soft a acestei tehnologii.
Spre deosebire de hardurile standard, hardul hibrid în starea sa normală are platanele în stare de odihnă, ca şi cum ar fi oprite. În acest timp toate datele pe care vrem să le copiem pe hard, vor fi înregistrate pe buffer. De exemplu dacă scriem un fisier text sau navigăm pe internet, toate datele temporare care în mod normal sunt înregistrate pe hard, vor fi înregistrate pe buffer.
Fără un efort prea mare, putem deduce că platanele hardurilor hibride vor fi rotite în două condiţii. Când bufferul începe să se umple, platanele hardului vor fi rotite şi toate datele de pe buffer vor fi mutate pe hard şi după aceea platanele iarăşi vor intra în starea lor de “odihnă”. A doua condiţie când platanele vor fii folosite este când user-ul va trebui să acceseze date noi de pe hard care nu sunt înregistrate pe buffer. În acest caz platanele trebuie rotite pentru a accesa datele de pe ele şi pentru a le pune pe bufer după care platanele iarăşi se vor opri.
Beneficiile hardului hibrid:
* Consumul mic de energie: pentru că platanele vor fi aproape întotdeauna în repaus, consumul de energie a hardului va fi redus. Acest lucru este foarte important la viaţa bateriilor notebook-urilor.
* Mai puţină caldură generată: pentru că platanele sunt rotite mult mai puţin, căldura generată din cauza frecării va fi mult mai mică.
* Scăderea nivelului zgomotului: Hardurile hibride sunt aproape în total silenţioase pentru că platanele sunt folosite de puţine ori.
* Fiabilitate îmbunătăţită: pentru ca platanele sunt folosite puţin, uzura este redusă foarte mult. Hardurile hibride ar trebui să tină mult mai mult decât hardurile notebook-urilor de azi. Pe lânga acesta, head crashes – când o mişcare neaşteptată, un impact violent, face ca, capul citire-scriere a hardului să cadă pe platane – vor fi mult mai rare pentru că capul cititre-scriere este în repaus aproape întotdeauna.
Dezavantajele hardului hibrid:
* Timpul de accesare a informaţiei de pe platane crescuta: dacă datele cautate nu sunt în cache, platanele trebuie învârtite la rotaţia maximă la care lucrează, astfel accesarea datelor de pe platane va creşte.
* Costuri mult mai mari: Chip-urile de memorii Flash sunt mult mai scumpe comparativ cu cele folosite de harduri tradiţionale.
* Platanele vor trebui învartite la rotatia maximă de multe ori: un platan, dacă se învarte, nu se uzează aproape deloc. O proporţie mare de uzura intervine cănd platanul este învârtit de la zero la maxim (spin-up) şi invers (spin-down). Un hard hibrid are nevoie de mai multe ori de aceste două manevre decât un hard obişnuit care se învarte aproape în continuu. La spin-up hardurile consumă cea mai mare cantitate de energie.
Două alte probleme privind memoriile flash:
* Au o viaţă scurta: memoriile Flash au un ciclu de scriere/citire limitat comparat cu hardurile care pot ţine şi mai mult de 10 ani fără vreo problema mecanică. Acest lucru este important pentru că în multe sisteme hardul este accesat regulat de zeci de mii de ori în perioade scurte de timp.
* Recuperarea datelor este aproape nulă: Dupa eşec, datele de pe memoriile Flash sunt pierdute complet pentru că celula este distrusă. Dacă un hard normal are un eşec mecanic, datele de pe el pot fi recuperate de cele mai multe ori. Dacă cache-ul unui hard hibrid se strică, datele pierdute sunt foarte multe comparativ cu hardurile obişnuite.