Sistemul de operare MS-DOS
Acest sistem de operare a apărut ca o necesitate de a înlocui obositoarele benzi magnetice, care erau folosite pentru stocarea şi căutarea informaţiei. MS-DOS reprezintă prescurtarea de la MicroSoft Disk Operating System, adică Sistem de operare cu disc.
MS-DOS este o interfaţă în mod text, între calculator şi utilizator, care permite “dialogul” adică introducerea de informaţie de la tastatură şi citirea comenzilor şi a răspunsurilor, pe ecran.
Deşi la ora actuală este foarte puţin folosit, atunci cînd calculatorul nu mai porneşte, singura posibilitate, este să avem o dischetă de pornire şi să ne folosim de comenzile acestui sistem de operare.
În sistemele de operare actuale, adică în Windows 95 şi 98 se află “ascuns” în subdirectorul WINDOWS\COMMAND ,sistemul de operare MS-DOS.
Pentru a intra în MS-DOS se parcurg următorii paşi :
1. Se execută clic stînga pe butonul “Start” din bara de sistem sau apăsăm combinaţia de taste Ctrl + Esc şi ne deplasăm cu săgeată în sus şi apoi se alege opţiunea “Shut Down”.
2. Selectăm butonul radio cu opţiunea “Restart in MS-DOS mode” şi apăsăm OK.
3. Acum ne aflăm în catalogul (directorul) C:\Windows şi putem executa comenzi şi programe specifice MS-DOS.
Pentru revenire în sistemul de operare Window, se scrie la tastatură cuvîntul “EXIT”.
Autoexec.Bat este un fişier de tip batch, adică un fişier de comenzi indirecte, care se execută automat şi secvenţial, atunci cînd se porneşte calculatorul. Faţă de comenzile incluse în Autoexec.Bat de către programul de instalare, se pot introduce comenzi noi pentru a fi executate. De exemplu se poate introduce în Autoexec.Bat o comandă care să pornească automat un alt program.
Config.Sys este utilizat pentru a configura sistemul de operare DOS, în funcţie de cerinţele utilizatorului şi este creat de programul de instalare, a sistemului de operare.
C:\DOS\FORMAT A:
Pentru ca sistemul de operare DOS să aibe acces permanent la toate comenzile, interne sau externe, indiferent care este catalogul curent, trebuie creată o cale de acces permanentă.
Pentru ca DOS să aibe acces la toate comenzile interne şî externe, indiferent care este catalogul curent, trebuie creată o cale de acces permanentă. Pentru aceasta trebuie introdusă în fişierul Autoexec.Bat următoarea comandă :
PATH=C:\DOS
Comanda PATH cere sistemului de operare DOS, să-şi caute comenzile externe în catalogul (Directorul) \DOS şi atunci nu mai este nevoie să se ţină cont de catalog, cînd se introduce o comandă. Datorită comanzii PATH introdusă în Autoexec.Bat, sistemul înţelege cînd se tastează de exemplu :
FORMAT A:
Se pot introduce şi alte cataloage în comanda PATH, astfel încît să se poată rula programele din orice catalog. Comanda PATH identifică numai fişierele direct executabile, nu şi fişierele de date. Numele şi calea spre cataloage, se separă prin semnul punct şi virgulă (
. De exemplu o cale de acces poate arăta astfel :
PATH=C:\DOS;C:\WINDOWS;C:\WORD
Calea de acces la un fişier, constă în următoarele :
Unitatea de disc. Este desemnată cu ajutorul unei litere, urmată de semnul două puncte (
, ceea ce arată căte vorba de o unitate de disc. Dacă un fişier se află pe unitatea C, atunci C: reprezintă prima componentă a căii fişierului.
Calea de căutare a catalogului. Aceasta este formată dintr-un backslash (\) urmat de numele catalogului, urmat de un alt backslash. Se poate indica un subcatalog, cu ajutorul numelui acestuia, urmat de un alt backslash. De exemplu, dacă avem un fişier aflat într-un catalog numit DOCUMENTE, care este un subcatalog al catalogului WORD, atunci calea de căutare a catalogului, este următoarea :
C:\WORD\DOCUMENTE
Numele de fişier. Se tastează numele fişierului, de exemplu :
BUGET.DOC
Pentru a suplini mai multe caractere consecutive, se foloseşte semnul asterisc (*), iar pentru a suplini un singur caracter, se foloseşte semnul întrebării (?).
Exemple :
*.* = orice fişier, cu orice extensie
*.DOC = orice fişier, cu extensia DOC
BUGET*.* = toate fişierele care încep cu BUGET, cum ar fi : BUGET97,
BUGET98, BUGET99
CAP?.DOC = marchează toate fişierele, de la CAP1.DOC la CAP9.DOC
dar nu şi CAP10 sau alte fişiere.
Unele comenzi au opţiuni suplimentare, numite comutatori logici, care se introduc după numele comenzii, cu ajutorul semnului slash (/). Se pot folosi mai mulţi comutatori, într-o singură comandă.
Mutarea dintr-un catalog în altul
Fiecare program sau grup de fişiere, are propriul catalog şi de aceea pentru a avea acces la informaţii, trebuie să putem trece de la un catalog la altul.
Un program este un set de instrucţiuni scrise într-un limbaj de programare, pe care PC-ul îl înţelege şi îl execută. Programe sînt pentru prelucrare de imagine, de sunet, de informaţii economice (contabilitate), baze de date, jocuri şi altele.
Pentru a trece dintr-un catalog în altul se foloseşte comanda CD, care este prescurtarea de la “change directory”. Pentru a ne muta în catalogul DOS se tastează astfel :
CD C:\DOS
Dacă dorim să ne mutăm în catalogul NC, se tastează astfel :
CD C:\NC
Trebuie să fim atenţi să tastăm backslash (\) şi nu slash (/).
Listarea fişierelor dintr-un catalog
Pentru a lista pe ecran, numele fişierelor dintr-un director se foloseşte comanda Dir. Folosirea acestei comenzi, este la fel cu afişarea cuprinsului unei cărţi şi este folosită pentru a afla conţinutul unei dischete, al unui hard disc sau al unui compact disc.
Exemple :
Dir = afişează conţinutul directorului curent
Dir /P = comutatorul P cere calculatorului să oprească listarea
ce a umplut un ecran
Dir /? = afişează ajutorul pentru această comandă
Dir A: = afişează conţinutul dischetei introduse în unitatea A:
Dir /P /W = afişează conţinutul directorului curent, pe cinci coloane
cu oprirea listării. Cînd apare mesajul :
Press any key to continue . . . se apasă o tastă, pentru
a continua listarea
Dir /P /A = afişează conţinutul directorului curent, împreună cu alte
Informaţii, cum sînt : DIR dacă este un Director (Catalog)
sau un număr ce reprezintă mărimea fişierului. Este afişată
data şi ora ultimei modificări, dimensiunea totală a fişierelor
listate şi numărul de octeţi liberi pe unitatea de disc.
Dir \111 /P = afişează fişierele din catalogul 111, indiferent în ce
catalog ne aflăm.
Dir /O /P = afişează conţinutul directoarelor în ordine alfabetică
Dir A*.DOC = afişează orice fişier care începe cu litera A şi are
extensia DOC
Dir A?A.DOC = afişează orice fişier care începe cu litera A, urmat de
un caracter oarecare, apoi iar litera A.
Dir C:\ *.TXT /S = caută orice fişier cu extensia TXT, pe discul C:
Dir A: /W>PRN = listează la imprimantă, conţinutul dischetei. Semnul >
este simbolul redirecţionării. PRN este numele DOS
pentru imprimantă.
Dir>LISTA.TXT = creează un fişier care conţine lista fişierelor din
catalogul curent
Copierea, mutarea şi redenumirea fişierelor
Copierea este operaţia prin care se obţine un alt fişier în locul destinaţie, pe lîngă fişierul original, care rămîne în locul sursă, deci acum informaţia este prezentă în două locuri. Pentru copiere se foloseşte comanda COPY.
Mutarea este operaţia prin care se transferă un fişier din locul sursă în locul destinaţie, deci informaţia rămîne prezentă doar într-un singur loc. Pentru mutare se foloseşte comanda MOVE.
COPY BUGET.DOC C:\111 = copie fişierul BUGET.DOC în C:\111
COPY A:\*.* C:\111 = copie orice fişier cu orice extensie
De pe discul A pe discul C
COPY BUGET.DOC BUGET.000 = copie fişierul BUGET cu o altă
extensie, pentru a crea o copie de
siguranţă
COPY *.DOC A: = copie orice fişier cu extensia DOC
pe discheta din unitatea A:
COPY A:\*.* A: = copie orice fişier cu orice extensie
de pe o dischetă pe alta, folosind o
singură unitate de disc
Pentru mutare, se foloseşte aceiaşi sintaxă, doar că în loc de comanda COPY se foloseşte comanda MOVE.
Pentru redenumire, se foloseşte comanda REN.
REN BUGET01.DOC BUGET02.DOC
Cînd redenumim un fişîer, este bine să se păstreze aceiaşi extensie, pentru că altfel programul care îl foloseşte, nu mai ştie să îl folosească.
Ştergerea fişierelor
Operaţia de ştergere a fişierelor se face atunci cînd nu vrem să le mai folosim şi se face cu comanda DEL. Sintaxa comenzii DEL este foarte simplă :
DEL numefişier
De exemplu, dacă se doreşte ştergerea fişierului BUGET.DOC care se află în catalogul (directorul) \ALMEUDOC, atunci se folosesc comenzile :
CD C:\ALMEUDOC
DEL BUGET.DOC
Dacă se doreşte, se poate efectua operaţia de ştergere, scriind o singură linie de comandă, ca în exemplul de mai jos :
DEL C:\ALMEUDOC\BUGET.DOC
Dacă se primeşte mesajul de eroare Acces Denied (Acces interzis) la utilizarea comenzii DEL asta înseamnă că fişierul este protejat. Pentru a-l deproteja, trebuie utilizată comanda ATTRIB, dar trebuie să avem în vedere că fişierul a fost protejat dintr-un anumit motiv.
Ştergerea unor fişier selectate
După cum am învăţat, MS-DOS utilizează două caractere de înlocuire, şi anume : asteriscul (*) pentru a înlocui mai multe caractere, ca în exemplul : *.DOC şi semnul întrebării (?) pentru a înlocui un singur caracter,ca în exemplul :
BUG??.DOC .
De exemplu, dacă se doreşte să se şteargă toate fişierele din catalogul ALMEUDOC se scrie următoarea linie de comandă :
DEL *.*
Dacă dorim să ni se ceară confirmarea, înainte de a şterge un fişier, atunci se adugă comutatorul /P (de la invitaţie), la sfîrşitul comenzii DEL .
DEL *.* /P
Sistemul de operare MS-DOS ne întreabă înainte de a şterge fiecare fişier. Se apasă Y pentru a şterge fişierul sau N pentru a sări peste acel fişier, fără a-l şterge.
Crearea unui director (catalog)
Pentru a crea un catalog se foloseşte comanda MD (Make Directory – creează catalog). Catalogul care se creează se află în catalogul curent. Dacă ne aflăm în catalogul rădăcină el se numeşte Catalog (Director) iar dacă ne aflăm într-un catalog, atunci el se numeşte Subcatalog (SubDirector).
De exemplu, pentru a crea catalogul Proiecte, se tastează comanda :
MD Proiecte
Se pot crea cataloage şi într-un alt catalog decît în cel curent, adăugînd calea :
MD C:\Proiecte
Formatarea
Formatarea este operaţia prin care o unitate de disc, este împărţită în piste şi sectoare. Pistele sînt nişte cercuri concentrice, care pornesc cu numerotarea de la exterior către interior. Sectoarele seamănă cu feliile de portocale, atunci cînd portocala este tăiată transversal de la jumătate.
Prin operaţia de formatare, unităţile de disc sînt pregătite să înregistreze informaţie. Este necesară o singură formatare la început. Dacă avem deja date, prin operaţia de formatare se pierd toate datele de pe acea unitate de disc. Operaţia se practică cînd nu se poate distruge un virus.
Pentru a formata o dischetă, se tastează comanda :
Format A:
Iar pentru a formata harddiscul se tastează comanda :
Format C:
La ora actuală, datorită capacităţii mari de stocare a harddiscurilor moderne, ele sînt partiţionate, adică împărţite în mai multe discuri logice. Astfel că pentru un HDD nu mai este alocată numai litera C ci se alocă mai multe litere, conform cu cîte partiţii există. Pentru formatare se scrie litera corespunzătoare unităţii logice.
Eticheta de volum sau Volume Label este numele dat unui disc, nume ce se înregistrează electronic pe discul propriu-zis, în timpul procedurii de formatare. Acesta apare pe ecran, atunci cînd se foloseşte comanda DIR.
Dacă în timpul formatării se descoperă sectoare defecte, ele sînt marcate pentru ca sistemul de operare să nu le folosească.
O dischetă care încă se mai foloseşte la ora actuală (Ianuarie 2000) este cea de 3,5 inc. Prin formatare ea are 80 de piste, cu cîte 18 sectoare pe pistă şi foloseşte ambele feţe, fără a fi întoarsă.
Pentru a suplini mai multe caractere consecutive, se foloseşte semnul asterisc (*), iar pentru a suplini un singur caracter, se foloseşte semnul întrebării (?).
Exemple :
*.* = orice fişier, cu orice extensie
*.DOC = orice fişier, cu extensia DOC
BUGET*.* = toate fişierele care încep cu BUGET, cum ar fi : BUGET97,
BUGET98, BUGET99
CAP?.DOC = marchează toate fişierele, de la CAP1.DOC la CAP9.DOC
dar nu şi CAP10 sau alte fişiere.
Unele comenzi au opţiuni suplimentare, numite comutatori logici, care se introduc după numele comenzii, cu ajutorul semnului slash (/). Se pot folosi mai mulţi comutatori, într-o singură comandă.
Mutarea dintr-un catalog în altul
Fiecare program sau grup de fişiere, are propriul catalog şi de aceea pentru a avea acces la informaţii, trebuie să putem trece de la un catalog la altul.
Un program este un set de instrucţiuni scrise într-un limbaj de programare, pe care PC-ul îl înţelege şi îl execută. Programe sînt pentru prelucrare de imagine, de sunet, de informaţii economice (contabilitate), baze de date, jocuri şi altele.
Pentru a trece dintr-un catalog în altul se foloseşte comanda CD, care este prescurtarea de la “change directory”. Pentru a ne muta în catalogul DOS se tastează astfel :
CD C:\DOS
Dacă dorim să ne mutăm în catalogul NC, se tastează astfel :
CD C:\NC
Trebuie să fim atenţi să tastăm backslash (\) şi nu slash (/).
Listarea fişierelor dintr-un catalog
Pentru a lista pe ecran, numele fişierelor dintr-un director se foloseşte comanda Dir. Folosirea acestei comenzi, este la fel cu afişarea cuprinsului unei cărţi şi este folosită pentru a afla conţinutul unei dischete, al unui hard disc sau al unui compact disc.
Exemple :
Dir = afişează conţinutul directorului curent
Dir /P = comutatorul P cere calculatorului să oprească listarea
ce a umplut un ecran
Dir /? = afişează ajutorul pentru această comandă
Dir A: = afişează conţinutul dischetei introduse în unitatea A:
Dir /P /W = afişează conţinutul directorului curent, pe cinci coloane
cu oprirea listării. Cînd apare mesajul :
Press any key to continue . . . se apasă o tastă, pentru
a continua listarea
Dir /P /A = afişează conţinutul directorului curent, împreună cu alte
Informaţii, cum sînt : DIR dacă este un Director (Catalog)
sau un număr ce reprezintă mărimea fişierului. Este afişată
data şi ora ultimei modificări, dimensiunea totală a fişierelor
listate şi numărul de octeţi liberi pe unitatea de disc.
Dir \111 /P = afişează fişierele din catalogul 111, indiferent în ce
catalog ne aflăm.
Dir /O /P = afişează conţinutul directoarelor în ordine alfabetică
Dir A*.DOC = afişează orice fişier care începe cu litera A şi are
extensia DOC
Dir A?A.DOC = afişează orice fişier care începe cu litera A, urmat de
un caracter oarecare, apoi iar litera A.
Dir C:\ *.TXT /S = caută orice fişier cu extensia TXT, pe discul C:
Dir A: /W>PRN = listează la imprimantă, conţinutul dischetei. Semnul >
este simbolul redirecţionării. PRN este numele DOS
pentru imprimantă.
Dir>LISTA.TXT = creează un fişier care conţine lista fişierelor din
catalogul curent
Copierea, mutarea şi redenumirea fişierelor
Copierea este operaţia prin care se obţine un alt fişier în locul destinaţie, pe lîngă fişierul original, care rămîne în locul sursă, deci acum informaţia este prezentă în două locuri. Pentru copiere se foloseşte comanda COPY.
Mutarea este operaţia prin care se transferă un fişier din locul sursă în locul destinaţie, deci informaţia rămîne prezentă doar într-un singur loc. Pentru mutare se foloseşte comanda MOVE.
COPY BUGET.DOC C:\111 = copie fişierul BUGET.DOC în C:\111
COPY A:\*.* C:\111 = copie orice fişier cu orice extensie
De pe discul A pe discul C
COPY BUGET.DOC BUGET.000 = copie fişierul BUGET cu o altă
extensie, pentru a crea o copie de
siguranţă
COPY *.DOC A: = copie orice fişier cu extensia DOC
pe discheta din unitatea A:
COPY A:\*.* A: = copie orice fişier cu orice extensie
de pe o dischetă pe alta, folosind o
singură unitate de disc
Pentru mutare, se foloseşte aceiaşi sintaxă, doar că în loc de comanda COPY se foloseşte comanda MOVE.
Pentru redenumire, se foloseşte comanda REN.
REN BUGET01.DOC BUGET02.DOC
Cînd redenumim un fişîer, este bine să se păstreze aceiaşi extensie, pentru că altfel programul care îl foloseşte, nu mai ştie să îl folosească.
Ştergerea fişierelor
Operaţia de ştergere a fişierelor se face atunci cînd nu vrem să le mai folosim şi se face cu comanda DEL. Sintaxa comenzii DEL este foarte simplă :
DEL numefişier
De exemplu, dacă se doreşte ştergerea fişierului BUGET.DOC care se află în catalogul (directorul) \ALMEUDOC, atunci se folosesc comenzile :
CD C:\ALMEUDOC
DEL BUGET.DOC
Dacă se doreşte, se poate efectua operaţia de ştergere, scriind o singură linie de comandă, ca în exemplul de mai jos :
DEL C:\ALMEUDOC\BUGET.DOC
Dacă se primeşte mesajul de eroare Acces Denied (Acces interzis) la utilizarea comenzii DEL asta înseamnă că fişierul este protejat. Pentru a-l deproteja, trebuie utilizată comanda ATTRIB, dar trebuie să avem în vedere că fişierul a fost protejat dintr-un anumit motiv.
Ştergerea unor fişier selectate
După cum am învăţat, MS-DOS utilizează două caractere de înlocuire, şi anume : asteriscul (*) pentru a înlocui mai multe caractere, ca în exemplul : *.DOC şi semnul întrebării (?) pentru a înlocui un singur caracter,ca în exemplul :
BUG??.DOC .
De exemplu, dacă se doreşte să se şteargă toate fişierele din catalogul ALMEUDOC se scrie următoarea linie de comandă :
DEL *.*
Dacă dorim să ni se ceară confirmarea, înainte de a şterge un fişier, atunci se adugă comutatorul /P (de la invitaţie), la sfîrşitul comenzii DEL .
DEL *.* /P
Sistemul de operare MS-DOS ne întreabă înainte de a şterge fiecare fişier. Se apasă Y pentru a şterge fişierul sau N pentru a sări peste acel fişier, fără a-l şterge.
Crearea unui director (catalog)
Pentru a crea un catalog se foloseşte comanda MD (Make Directory – creează catalog). Catalogul care se creează se află în catalogul curent. Dacă ne aflăm în catalogul rădăcină el se numeşte Catalog (Director) iar dacă ne aflăm într-un catalog, atunci el se numeşte Subcatalog (SubDirector).
De exemplu, pentru a crea catalogul Proiecte, se tastează comanda :
MD Proiecte
Se pot crea cataloage şi într-un alt catalog decît în cel curent, adăugînd calea :
MD C:\Proiecte
Formatarea
Formatarea este operaţia prin care o unitate de disc, este împărţită în piste şi sectoare. Pistele sînt nişte cercuri concentrice, care pornesc cu numerotarea de la exterior către interior. Sectoarele seamănă cu feliile de portocale, atunci cînd portocala este tăiată transversal de la jumătate.
Prin operaţia de formatare, unităţile de disc sînt pregătite să înregistreze informaţie. Este necesară o singură formatare la început. Dacă avem deja date, prin operaţia de formatare se pierd toate datele de pe acea unitate de disc. Operaţia se practică cînd nu se poate distruge un virus.
Pentru a formata o dischetă, se tastează comanda :
Format A:
Iar pentru a formata harddiscul se tastează comanda :
Format C:
La ora actuală, datorită capacităţii mari de stocare a harddiscurilor moderne, ele sînt partiţionate, adică împărţite în mai multe discuri logice. Astfel că pentru un HDD nu mai este alocată numai litera C ci se alocă mai multe litere, conform cu cîte partiţii există. Pentru formatare se scrie litera corespunzătoare unităţii logice.
Eticheta de volum sau Volume Label este numele dat unui disc, nume ce se înregistrează electronic pe discul propriu-zis, în timpul procedurii de formatare. Acesta apare pe ecran, atunci cînd se foloseşte comanda DIR.
Dacă în timpul formatării se descoperă sectoare defecte, ele sînt marcate pentru ca sistemul de operare să nu le folosească.
O dischetă care încă se mai foloseşte la ora actuală (Ianuarie 2000) este cea de 3,5 inc. Prin formatare ea are 80 de piste, cu cîte 18 sectoare pe pistă şi foloseşte ambele feţe, fără a fi întoarsă.
Acest sistem de operare a apărut ca o necesitate de a înlocui obositoarele benzi magnetice, care erau folosite pentru stocarea şi căutarea informaţiei. MS-DOS reprezintă prescurtarea de la MicroSoft Disk Operating System, adică Sistem de operare cu disc.
MS-DOS este o interfaţă în mod text, între calculator şi utilizator, care permite “dialogul” adică introducerea de informaţie de la tastatură şi citirea comenzilor şi a răspunsurilor, pe ecran.
Deşi la ora actuală este foarte puţin folosit, atunci cînd calculatorul nu mai porneşte, singura posibilitate, este să avem o dischetă de pornire şi să ne folosim de comenzile acestui sistem de operare.
În sistemele de operare actuale, adică în Windows 95 şi 98 se află “ascuns” în subdirectorul WINDOWS\COMMAND ,sistemul de operare MS-DOS.
Pentru a intra în MS-DOS se parcurg următorii paşi :
1. Se execută clic stînga pe butonul “Start” din bara de sistem sau apăsăm combinaţia de taste Ctrl + Esc şi ne deplasăm cu săgeată în sus şi apoi se alege opţiunea “Shut Down”.
2. Selectăm butonul radio cu opţiunea “Restart in MS-DOS mode” şi apăsăm OK.
3. Acum ne aflăm în catalogul (directorul) C:\Windows şi putem executa comenzi şi programe specifice MS-DOS.
Pentru revenire în sistemul de operare Window, se scrie la tastatură cuvîntul “EXIT”.
Autoexec.Bat este un fişier de tip batch, adică un fişier de comenzi indirecte, care se execută automat şi secvenţial, atunci cînd se porneşte calculatorul. Faţă de comenzile incluse în Autoexec.Bat de către programul de instalare, se pot introduce comenzi noi pentru a fi executate. De exemplu se poate introduce în Autoexec.Bat o comandă care să pornească automat un alt program.
Config.Sys este utilizat pentru a configura sistemul de operare DOS, în funcţie de cerinţele utilizatorului şi este creat de programul de instalare, a sistemului de operare.
C:\DOS\FORMAT A:
Pentru ca sistemul de operare DOS să aibe acces permanent la toate comenzile, interne sau externe, indiferent care este catalogul curent, trebuie creată o cale de acces permanentă.
Pentru ca DOS să aibe acces la toate comenzile interne şî externe, indiferent care este catalogul curent, trebuie creată o cale de acces permanentă. Pentru aceasta trebuie introdusă în fişierul Autoexec.Bat următoarea comandă :
PATH=C:\DOS
Comanda PATH cere sistemului de operare DOS, să-şi caute comenzile externe în catalogul (Directorul) \DOS şi atunci nu mai este nevoie să se ţină cont de catalog, cînd se introduce o comandă. Datorită comanzii PATH introdusă în Autoexec.Bat, sistemul înţelege cînd se tastează de exemplu :
FORMAT A:
Se pot introduce şi alte cataloage în comanda PATH, astfel încît să se poată rula programele din orice catalog. Comanda PATH identifică numai fişierele direct executabile, nu şi fişierele de date. Numele şi calea spre cataloage, se separă prin semnul punct şi virgulă (
. De exemplu o cale de acces poate arăta astfel :PATH=C:\DOS;C:\WINDOWS;C:\WORD
Calea de acces la un fişier, constă în următoarele :
Unitatea de disc. Este desemnată cu ajutorul unei litere, urmată de semnul două puncte (
, ceea ce arată căte vorba de o unitate de disc. Dacă un fişier se află pe unitatea C, atunci C: reprezintă prima componentă a căii fişierului. Calea de căutare a catalogului. Aceasta este formată dintr-un backslash (\) urmat de numele catalogului, urmat de un alt backslash. Se poate indica un subcatalog, cu ajutorul numelui acestuia, urmat de un alt backslash. De exemplu, dacă avem un fişier aflat într-un catalog numit DOCUMENTE, care este un subcatalog al catalogului WORD, atunci calea de căutare a catalogului, este următoarea :
C:\WORD\DOCUMENTE
Numele de fişier. Se tastează numele fişierului, de exemplu :
BUGET.DOC
Pentru a suplini mai multe caractere consecutive, se foloseşte semnul asterisc (*), iar pentru a suplini un singur caracter, se foloseşte semnul întrebării (?).
Exemple :
*.* = orice fişier, cu orice extensie
*.DOC = orice fişier, cu extensia DOC
BUGET*.* = toate fişierele care încep cu BUGET, cum ar fi : BUGET97,
BUGET98, BUGET99
CAP?.DOC = marchează toate fişierele, de la CAP1.DOC la CAP9.DOC
dar nu şi CAP10 sau alte fişiere.
Unele comenzi au opţiuni suplimentare, numite comutatori logici, care se introduc după numele comenzii, cu ajutorul semnului slash (/). Se pot folosi mai mulţi comutatori, într-o singură comandă.
Mutarea dintr-un catalog în altul
Fiecare program sau grup de fişiere, are propriul catalog şi de aceea pentru a avea acces la informaţii, trebuie să putem trece de la un catalog la altul.
Un program este un set de instrucţiuni scrise într-un limbaj de programare, pe care PC-ul îl înţelege şi îl execută. Programe sînt pentru prelucrare de imagine, de sunet, de informaţii economice (contabilitate), baze de date, jocuri şi altele.
Pentru a trece dintr-un catalog în altul se foloseşte comanda CD, care este prescurtarea de la “change directory”. Pentru a ne muta în catalogul DOS se tastează astfel :
CD C:\DOS
Dacă dorim să ne mutăm în catalogul NC, se tastează astfel :
CD C:\NC
Trebuie să fim atenţi să tastăm backslash (\) şi nu slash (/).
Listarea fişierelor dintr-un catalog
Pentru a lista pe ecran, numele fişierelor dintr-un director se foloseşte comanda Dir. Folosirea acestei comenzi, este la fel cu afişarea cuprinsului unei cărţi şi este folosită pentru a afla conţinutul unei dischete, al unui hard disc sau al unui compact disc.
Exemple :
Dir = afişează conţinutul directorului curent
Dir /P = comutatorul P cere calculatorului să oprească listarea
ce a umplut un ecran
Dir /? = afişează ajutorul pentru această comandă
Dir A: = afişează conţinutul dischetei introduse în unitatea A:
Dir /P /W = afişează conţinutul directorului curent, pe cinci coloane
cu oprirea listării. Cînd apare mesajul :
Press any key to continue . . . se apasă o tastă, pentru
a continua listarea
Dir /P /A = afişează conţinutul directorului curent, împreună cu alte
Informaţii, cum sînt : DIR dacă este un Director (Catalog)
sau un număr ce reprezintă mărimea fişierului. Este afişată
data şi ora ultimei modificări, dimensiunea totală a fişierelor
listate şi numărul de octeţi liberi pe unitatea de disc.
Dir \111 /P = afişează fişierele din catalogul 111, indiferent în ce
catalog ne aflăm.
Dir /O /P = afişează conţinutul directoarelor în ordine alfabetică
Dir A*.DOC = afişează orice fişier care începe cu litera A şi are
extensia DOC
Dir A?A.DOC = afişează orice fişier care începe cu litera A, urmat de
un caracter oarecare, apoi iar litera A.
Dir C:\ *.TXT /S = caută orice fişier cu extensia TXT, pe discul C:
Dir A: /W>PRN = listează la imprimantă, conţinutul dischetei. Semnul >
este simbolul redirecţionării. PRN este numele DOS
pentru imprimantă.
Dir>LISTA.TXT = creează un fişier care conţine lista fişierelor din
catalogul curent
Copierea, mutarea şi redenumirea fişierelor
Copierea este operaţia prin care se obţine un alt fişier în locul destinaţie, pe lîngă fişierul original, care rămîne în locul sursă, deci acum informaţia este prezentă în două locuri. Pentru copiere se foloseşte comanda COPY.
Mutarea este operaţia prin care se transferă un fişier din locul sursă în locul destinaţie, deci informaţia rămîne prezentă doar într-un singur loc. Pentru mutare se foloseşte comanda MOVE.
COPY BUGET.DOC C:\111 = copie fişierul BUGET.DOC în C:\111
COPY A:\*.* C:\111 = copie orice fişier cu orice extensie
De pe discul A pe discul C
COPY BUGET.DOC BUGET.000 = copie fişierul BUGET cu o altă
extensie, pentru a crea o copie de
siguranţă
COPY *.DOC A: = copie orice fişier cu extensia DOC
pe discheta din unitatea A:
COPY A:\*.* A: = copie orice fişier cu orice extensie
de pe o dischetă pe alta, folosind o
singură unitate de disc
Pentru mutare, se foloseşte aceiaşi sintaxă, doar că în loc de comanda COPY se foloseşte comanda MOVE.
Pentru redenumire, se foloseşte comanda REN.
REN BUGET01.DOC BUGET02.DOC
Cînd redenumim un fişîer, este bine să se păstreze aceiaşi extensie, pentru că altfel programul care îl foloseşte, nu mai ştie să îl folosească.
Ştergerea fişierelor
Operaţia de ştergere a fişierelor se face atunci cînd nu vrem să le mai folosim şi se face cu comanda DEL. Sintaxa comenzii DEL este foarte simplă :
DEL numefişier
De exemplu, dacă se doreşte ştergerea fişierului BUGET.DOC care se află în catalogul (directorul) \ALMEUDOC, atunci se folosesc comenzile :
CD C:\ALMEUDOC
DEL BUGET.DOC
Dacă se doreşte, se poate efectua operaţia de ştergere, scriind o singură linie de comandă, ca în exemplul de mai jos :
DEL C:\ALMEUDOC\BUGET.DOC
Dacă se primeşte mesajul de eroare Acces Denied (Acces interzis) la utilizarea comenzii DEL asta înseamnă că fişierul este protejat. Pentru a-l deproteja, trebuie utilizată comanda ATTRIB, dar trebuie să avem în vedere că fişierul a fost protejat dintr-un anumit motiv.
Ştergerea unor fişier selectate
După cum am învăţat, MS-DOS utilizează două caractere de înlocuire, şi anume : asteriscul (*) pentru a înlocui mai multe caractere, ca în exemplul : *.DOC şi semnul întrebării (?) pentru a înlocui un singur caracter,ca în exemplul :
BUG??.DOC .
De exemplu, dacă se doreşte să se şteargă toate fişierele din catalogul ALMEUDOC se scrie următoarea linie de comandă :
DEL *.*
Dacă dorim să ni se ceară confirmarea, înainte de a şterge un fişier, atunci se adugă comutatorul /P (de la invitaţie), la sfîrşitul comenzii DEL .
DEL *.* /P
Sistemul de operare MS-DOS ne întreabă înainte de a şterge fiecare fişier. Se apasă Y pentru a şterge fişierul sau N pentru a sări peste acel fişier, fără a-l şterge.
Crearea unui director (catalog)
Pentru a crea un catalog se foloseşte comanda MD (Make Directory – creează catalog). Catalogul care se creează se află în catalogul curent. Dacă ne aflăm în catalogul rădăcină el se numeşte Catalog (Director) iar dacă ne aflăm într-un catalog, atunci el se numeşte Subcatalog (SubDirector).
De exemplu, pentru a crea catalogul Proiecte, se tastează comanda :
MD Proiecte
Se pot crea cataloage şi într-un alt catalog decît în cel curent, adăugînd calea :
MD C:\Proiecte
Formatarea
Formatarea este operaţia prin care o unitate de disc, este împărţită în piste şi sectoare. Pistele sînt nişte cercuri concentrice, care pornesc cu numerotarea de la exterior către interior. Sectoarele seamănă cu feliile de portocale, atunci cînd portocala este tăiată transversal de la jumătate.
Prin operaţia de formatare, unităţile de disc sînt pregătite să înregistreze informaţie. Este necesară o singură formatare la început. Dacă avem deja date, prin operaţia de formatare se pierd toate datele de pe acea unitate de disc. Operaţia se practică cînd nu se poate distruge un virus.
Pentru a formata o dischetă, se tastează comanda :
Format A:
Iar pentru a formata harddiscul se tastează comanda :
Format C:
La ora actuală, datorită capacităţii mari de stocare a harddiscurilor moderne, ele sînt partiţionate, adică împărţite în mai multe discuri logice. Astfel că pentru un HDD nu mai este alocată numai litera C ci se alocă mai multe litere, conform cu cîte partiţii există. Pentru formatare se scrie litera corespunzătoare unităţii logice.
Eticheta de volum sau Volume Label este numele dat unui disc, nume ce se înregistrează electronic pe discul propriu-zis, în timpul procedurii de formatare. Acesta apare pe ecran, atunci cînd se foloseşte comanda DIR.
Dacă în timpul formatării se descoperă sectoare defecte, ele sînt marcate pentru ca sistemul de operare să nu le folosească.
O dischetă care încă se mai foloseşte la ora actuală (Ianuarie 2000) este cea de 3,5 inc. Prin formatare ea are 80 de piste, cu cîte 18 sectoare pe pistă şi foloseşte ambele feţe, fără a fi întoarsă.
Pentru a suplini mai multe caractere consecutive, se foloseşte semnul asterisc (*), iar pentru a suplini un singur caracter, se foloseşte semnul întrebării (?).
Exemple :
*.* = orice fişier, cu orice extensie
*.DOC = orice fişier, cu extensia DOC
BUGET*.* = toate fişierele care încep cu BUGET, cum ar fi : BUGET97,
BUGET98, BUGET99
CAP?.DOC = marchează toate fişierele, de la CAP1.DOC la CAP9.DOC
dar nu şi CAP10 sau alte fişiere.
Unele comenzi au opţiuni suplimentare, numite comutatori logici, care se introduc după numele comenzii, cu ajutorul semnului slash (/). Se pot folosi mai mulţi comutatori, într-o singură comandă.
Mutarea dintr-un catalog în altul
Fiecare program sau grup de fişiere, are propriul catalog şi de aceea pentru a avea acces la informaţii, trebuie să putem trece de la un catalog la altul.
Un program este un set de instrucţiuni scrise într-un limbaj de programare, pe care PC-ul îl înţelege şi îl execută. Programe sînt pentru prelucrare de imagine, de sunet, de informaţii economice (contabilitate), baze de date, jocuri şi altele.
Pentru a trece dintr-un catalog în altul se foloseşte comanda CD, care este prescurtarea de la “change directory”. Pentru a ne muta în catalogul DOS se tastează astfel :
CD C:\DOS
Dacă dorim să ne mutăm în catalogul NC, se tastează astfel :
CD C:\NC
Trebuie să fim atenţi să tastăm backslash (\) şi nu slash (/).
Listarea fişierelor dintr-un catalog
Pentru a lista pe ecran, numele fişierelor dintr-un director se foloseşte comanda Dir. Folosirea acestei comenzi, este la fel cu afişarea cuprinsului unei cărţi şi este folosită pentru a afla conţinutul unei dischete, al unui hard disc sau al unui compact disc.
Exemple :
Dir = afişează conţinutul directorului curent
Dir /P = comutatorul P cere calculatorului să oprească listarea
ce a umplut un ecran
Dir /? = afişează ajutorul pentru această comandă
Dir A: = afişează conţinutul dischetei introduse în unitatea A:
Dir /P /W = afişează conţinutul directorului curent, pe cinci coloane
cu oprirea listării. Cînd apare mesajul :
Press any key to continue . . . se apasă o tastă, pentru
a continua listarea
Dir /P /A = afişează conţinutul directorului curent, împreună cu alte
Informaţii, cum sînt : DIR dacă este un Director (Catalog)
sau un număr ce reprezintă mărimea fişierului. Este afişată
data şi ora ultimei modificări, dimensiunea totală a fişierelor
listate şi numărul de octeţi liberi pe unitatea de disc.
Dir \111 /P = afişează fişierele din catalogul 111, indiferent în ce
catalog ne aflăm.
Dir /O /P = afişează conţinutul directoarelor în ordine alfabetică
Dir A*.DOC = afişează orice fişier care începe cu litera A şi are
extensia DOC
Dir A?A.DOC = afişează orice fişier care începe cu litera A, urmat de
un caracter oarecare, apoi iar litera A.
Dir C:\ *.TXT /S = caută orice fişier cu extensia TXT, pe discul C:
Dir A: /W>PRN = listează la imprimantă, conţinutul dischetei. Semnul >
este simbolul redirecţionării. PRN este numele DOS
pentru imprimantă.
Dir>LISTA.TXT = creează un fişier care conţine lista fişierelor din
catalogul curent
Copierea, mutarea şi redenumirea fişierelor
Copierea este operaţia prin care se obţine un alt fişier în locul destinaţie, pe lîngă fişierul original, care rămîne în locul sursă, deci acum informaţia este prezentă în două locuri. Pentru copiere se foloseşte comanda COPY.
Mutarea este operaţia prin care se transferă un fişier din locul sursă în locul destinaţie, deci informaţia rămîne prezentă doar într-un singur loc. Pentru mutare se foloseşte comanda MOVE.
COPY BUGET.DOC C:\111 = copie fişierul BUGET.DOC în C:\111
COPY A:\*.* C:\111 = copie orice fişier cu orice extensie
De pe discul A pe discul C
COPY BUGET.DOC BUGET.000 = copie fişierul BUGET cu o altă
extensie, pentru a crea o copie de
siguranţă
COPY *.DOC A: = copie orice fişier cu extensia DOC
pe discheta din unitatea A:
COPY A:\*.* A: = copie orice fişier cu orice extensie
de pe o dischetă pe alta, folosind o
singură unitate de disc
Pentru mutare, se foloseşte aceiaşi sintaxă, doar că în loc de comanda COPY se foloseşte comanda MOVE.
Pentru redenumire, se foloseşte comanda REN.
REN BUGET01.DOC BUGET02.DOC
Cînd redenumim un fişîer, este bine să se păstreze aceiaşi extensie, pentru că altfel programul care îl foloseşte, nu mai ştie să îl folosească.
Ştergerea fişierelor
Operaţia de ştergere a fişierelor se face atunci cînd nu vrem să le mai folosim şi se face cu comanda DEL. Sintaxa comenzii DEL este foarte simplă :
DEL numefişier
De exemplu, dacă se doreşte ştergerea fişierului BUGET.DOC care se află în catalogul (directorul) \ALMEUDOC, atunci se folosesc comenzile :
CD C:\ALMEUDOC
DEL BUGET.DOC
Dacă se doreşte, se poate efectua operaţia de ştergere, scriind o singură linie de comandă, ca în exemplul de mai jos :
DEL C:\ALMEUDOC\BUGET.DOC
Dacă se primeşte mesajul de eroare Acces Denied (Acces interzis) la utilizarea comenzii DEL asta înseamnă că fişierul este protejat. Pentru a-l deproteja, trebuie utilizată comanda ATTRIB, dar trebuie să avem în vedere că fişierul a fost protejat dintr-un anumit motiv.
Ştergerea unor fişier selectate
După cum am învăţat, MS-DOS utilizează două caractere de înlocuire, şi anume : asteriscul (*) pentru a înlocui mai multe caractere, ca în exemplul : *.DOC şi semnul întrebării (?) pentru a înlocui un singur caracter,ca în exemplul :
BUG??.DOC .
De exemplu, dacă se doreşte să se şteargă toate fişierele din catalogul ALMEUDOC se scrie următoarea linie de comandă :
DEL *.*
Dacă dorim să ni se ceară confirmarea, înainte de a şterge un fişier, atunci se adugă comutatorul /P (de la invitaţie), la sfîrşitul comenzii DEL .
DEL *.* /P
Sistemul de operare MS-DOS ne întreabă înainte de a şterge fiecare fişier. Se apasă Y pentru a şterge fişierul sau N pentru a sări peste acel fişier, fără a-l şterge.
Crearea unui director (catalog)
Pentru a crea un catalog se foloseşte comanda MD (Make Directory – creează catalog). Catalogul care se creează se află în catalogul curent. Dacă ne aflăm în catalogul rădăcină el se numeşte Catalog (Director) iar dacă ne aflăm într-un catalog, atunci el se numeşte Subcatalog (SubDirector).
De exemplu, pentru a crea catalogul Proiecte, se tastează comanda :
MD Proiecte
Se pot crea cataloage şi într-un alt catalog decît în cel curent, adăugînd calea :
MD C:\Proiecte
Formatarea
Formatarea este operaţia prin care o unitate de disc, este împărţită în piste şi sectoare. Pistele sînt nişte cercuri concentrice, care pornesc cu numerotarea de la exterior către interior. Sectoarele seamănă cu feliile de portocale, atunci cînd portocala este tăiată transversal de la jumătate.
Prin operaţia de formatare, unităţile de disc sînt pregătite să înregistreze informaţie. Este necesară o singură formatare la început. Dacă avem deja date, prin operaţia de formatare se pierd toate datele de pe acea unitate de disc. Operaţia se practică cînd nu se poate distruge un virus.
Pentru a formata o dischetă, se tastează comanda :
Format A:
Iar pentru a formata harddiscul se tastează comanda :
Format C:
La ora actuală, datorită capacităţii mari de stocare a harddiscurilor moderne, ele sînt partiţionate, adică împărţite în mai multe discuri logice. Astfel că pentru un HDD nu mai este alocată numai litera C ci se alocă mai multe litere, conform cu cîte partiţii există. Pentru formatare se scrie litera corespunzătoare unităţii logice.
Eticheta de volum sau Volume Label este numele dat unui disc, nume ce se înregistrează electronic pe discul propriu-zis, în timpul procedurii de formatare. Acesta apare pe ecran, atunci cînd se foloseşte comanda DIR.
Dacă în timpul formatării se descoperă sectoare defecte, ele sînt marcate pentru ca sistemul de operare să nu le folosească.
O dischetă care încă se mai foloseşte la ora actuală (Ianuarie 2000) este cea de 3,5 inc. Prin formatare ea are 80 de piste, cu cîte 18 sectoare pe pistă şi foloseşte ambele feţe, fără a fi întoarsă.