Placa de bază mai este cunoscută şi sub numele de motherboard sau mainboard, şi ea este una dintre componentele vitale ale computerului, susţinînd comunicarea şi coordonarea activităţii tuturor componentelor din sistem: este o adevărată coloană vertebrală a sistemului. Fizic, ea este acea placă mare cu multe circuite şi prize (sloturi) de diverse forme, la care sunt conectate prin cabluri sau prin plantare în sloturi celelalte componente din sistem. Dintre componentele ei principale, enumerăm:
chipsetul sistemului şi controlerele - acestea sunt componentele "inteligente" ale plăcii de bază, nişte circuite integrate care dirijează traficul de informaţii şi coordonează multele dispozitive din computer. De calitatea chipsetului depind performantele intregului sistem, deoarece el impune tipul şi limitele altor componente pe care le va suporta sistemul.
magistralele de sistem sunt căile prin care circulă semnalele electrice între componente, şi aceste căi includ atît circuitele trasate pe placa de bază, cît şi diversele sloturi în care pot fi plantate diverse plăci şi integrate. Arhitectura magistralelor are o importanţă deosebită în determinarea performanţelor sistemului.
BIOS-ul (de la Basic Input/Output System - "sistem de bază de intrare/ieşire") este un program ?nscris ?ntr-o componentă de pe placa de bază. El este cel care intră primul în funcţiune atunci cînd porneşti computerul, permiţîndu-ţi să preiei controlul asupra dispozitivelor din sistem, şi apoi lansează în execuţie sistemul de operare, dacă este unul instalat. Tot în BIOS se pot configura anumiţi parametri prin care sistemul să poată folosi mai bine dispozitivele hardware din el.
memoria cache este o memorie de capacitate de mică dar de foarte mare viteză, plasată între procesor şi memoria normală a sistemului. De fiecare dată cînd procesorul are nevoie de o informaţie din memorie, aceasta este căutată mai întîi în memoria cache, ceea ce accelerează mult operaţiile repetate cu aceeaşi informaţie, în general foarte frecvente.
resursele sistemului nu sunt dispozitive fizice, dar sunt foarte importante deoarece determină modul în care PC-ul îşi organizează accesul la zonele de memorie şi la dispozitivele componente, iar pe de altă parte configurarea lor permite optimizări şi adaptări ale sistemului la dispozitivele incluse în el şi la cerinţele utilizatorului. Iată care sunt ele:
întreruperile (IRQ) - un dispozitiv solicită atenţia procesorului folosind cereri de întrerupere a activităţii sale curente. În sistemele tradiţionale, fiecare dispozitiv are un număr IRQ diferit. Dacă două dispozitive încearcă să folosească acelaşi număr IRQ, poate apărea un conflict. Tehnologiile mai noi permit mai multor dispozitive să-şi împartă un IRQ.
Canalele de acces direct la memorie (DMA) - unele dispozitive pot să citească şi să scrie direct în memoria sistemului, în loc să ceară procesorului să facă asta. Transferul datelor direct între dispozitive şi memorie, fără a le mai trece prin procesor, îmbunătăţeşte eficienţa sistemului. Fiecare astfel de dispozitiv are nevoie de propriul său canal DMA.
Adresele de intrare/ieşire (I/O) - dispozitivele schimbă informaţii cu sistemul plasînd date la anumite adrese de memorie. De pildă, în exemplul menţionat, cînd se apasă tasta M, codul tastat este stocat la o anumită adresă de memorie pînă la momentul cînd procesorul îl poate trata. De cîte ori intră sau iese o informaţie din computer, către modem, către hard-disk sau către imprimantă, de pildă, ea foloseşte aceste adrese I/O. La fel, fiecare dispozitiv are nevoie de propria sa zonă de adrese de memorie I/O.
Adresele de memorie - similar cu adresele I/O, multe dispozitive folosesc blocuri întregi de memorie pentru funcţionarea lor normală. De pildă, programul BIOS poate fi copiat în memorie, sau se pot folosi zone de memorie pentru a păstra date temporare folosite de dispozitive.
În concluzie, placa de bază este o componentă complexă şi foarte importantă pentru sistem.
chipsetul sistemului şi controlerele - acestea sunt componentele "inteligente" ale plăcii de bază, nişte circuite integrate care dirijează traficul de informaţii şi coordonează multele dispozitive din computer. De calitatea chipsetului depind performantele intregului sistem, deoarece el impune tipul şi limitele altor componente pe care le va suporta sistemul.
magistralele de sistem sunt căile prin care circulă semnalele electrice între componente, şi aceste căi includ atît circuitele trasate pe placa de bază, cît şi diversele sloturi în care pot fi plantate diverse plăci şi integrate. Arhitectura magistralelor are o importanţă deosebită în determinarea performanţelor sistemului.
BIOS-ul (de la Basic Input/Output System - "sistem de bază de intrare/ieşire") este un program ?nscris ?ntr-o componentă de pe placa de bază. El este cel care intră primul în funcţiune atunci cînd porneşti computerul, permiţîndu-ţi să preiei controlul asupra dispozitivelor din sistem, şi apoi lansează în execuţie sistemul de operare, dacă este unul instalat. Tot în BIOS se pot configura anumiţi parametri prin care sistemul să poată folosi mai bine dispozitivele hardware din el.
memoria cache este o memorie de capacitate de mică dar de foarte mare viteză, plasată între procesor şi memoria normală a sistemului. De fiecare dată cînd procesorul are nevoie de o informaţie din memorie, aceasta este căutată mai întîi în memoria cache, ceea ce accelerează mult operaţiile repetate cu aceeaşi informaţie, în general foarte frecvente.
resursele sistemului nu sunt dispozitive fizice, dar sunt foarte importante deoarece determină modul în care PC-ul îşi organizează accesul la zonele de memorie şi la dispozitivele componente, iar pe de altă parte configurarea lor permite optimizări şi adaptări ale sistemului la dispozitivele incluse în el şi la cerinţele utilizatorului. Iată care sunt ele:
întreruperile (IRQ) - un dispozitiv solicită atenţia procesorului folosind cereri de întrerupere a activităţii sale curente. În sistemele tradiţionale, fiecare dispozitiv are un număr IRQ diferit. Dacă două dispozitive încearcă să folosească acelaşi număr IRQ, poate apărea un conflict. Tehnologiile mai noi permit mai multor dispozitive să-şi împartă un IRQ.
Canalele de acces direct la memorie (DMA) - unele dispozitive pot să citească şi să scrie direct în memoria sistemului, în loc să ceară procesorului să facă asta. Transferul datelor direct între dispozitive şi memorie, fără a le mai trece prin procesor, îmbunătăţeşte eficienţa sistemului. Fiecare astfel de dispozitiv are nevoie de propriul său canal DMA.
Adresele de intrare/ieşire (I/O) - dispozitivele schimbă informaţii cu sistemul plasînd date la anumite adrese de memorie. De pildă, în exemplul menţionat, cînd se apasă tasta M, codul tastat este stocat la o anumită adresă de memorie pînă la momentul cînd procesorul îl poate trata. De cîte ori intră sau iese o informaţie din computer, către modem, către hard-disk sau către imprimantă, de pildă, ea foloseşte aceste adrese I/O. La fel, fiecare dispozitiv are nevoie de propria sa zonă de adrese de memorie I/O.
Adresele de memorie - similar cu adresele I/O, multe dispozitive folosesc blocuri întregi de memorie pentru funcţionarea lor normală. De pildă, programul BIOS poate fi copiat în memorie, sau se pot folosi zone de memorie pentru a păstra date temporare folosite de dispozitive.
În concluzie, placa de bază este o componentă complexă şi foarte importantă pentru sistem.